Sfintii Constantin si Elena - 21 mai

Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.

    Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: "Prin acest semn vei invinge". Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.

    Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste "Decretul din Milan".

    Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).

    Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.

    Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.

    Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin 

si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi "Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati". Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena. 

Felicitam pe toti care poarta numele acestor mari sfinti !

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă...

" Nu huli, nu minţi, nu te jura, nu desfrâna cu gândul şi cu inima, nu privi la femei şi nu  îţi tinde  către ele ochiul  tău, nu fi iubitor de arginţi, ca Iuda, care pentru iubirea de arginţi 

L-a vândut pe Domnul; nu dori ceea ce este al aproapelui  tău; nu-l trece cu vederea pe cel 

sărman,  că cel ce necinsteşte pe  sărac întărâtă pe Ziditorul  său; nu cleveti,  că de la clevetitor 

îşi întoarce faţa Dumnezeu; nu grăi în deşert,  că nu se va îndrepta spre bine calea celui care 

grăieşte în deşert; nu fi  făţarnic,  că sabia lui Dumnezeu stă  să cadă peste capul celui cu sufletul împărţit; nu bea vin şi nu hoinări cu privirea,  că de aici vin desfrânarea, dezmăţul şi 

patimile cele de ruşine; nu fi semeţ la cuget, ca fariseul; nu fi crâncen şi mânios, ci îndelungrăbdător şi blând,  că bărbatul îndelung-răbdător are mare înţelepciune (Pilde 14, 30); nu-i fă

pe oameni  să suspine din pricina ta şi  să te blesteme, ca nu cumva Cel Ce  i-a zidit  să asculte 

rugăciunea amarului inimii lor, şi blestemul lor să cadă asupra ta; cu bună înţelegere primeşte 

ceea ce ţi se întâmplă, ştiind  că pentru asta vei primi  răsplătire de la Dumnezeu; ascultă cu 

plăcere pe cel ce  îţi grăieşte cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă acolo unde se vorbeşte despre 

Dumnezeu, El însuşi e de faţă; cercetează vieţile şi învăţăturile Sfinţilor, ca  să te saturi de 

cuvintele lor; în ziua cea rea nu te depărta de la rugăciune, până ce se va întoarce întru 

dulceaţă amărăciunea ei."

Hristos a inviat!

Hristos a inviat! Sunt intr-o perioada foarte aglomerata ,nu reusesc sa mai scriu cate ceva.Am ramas in urma si cu versetele,cert este ca voi recupera .Va las un film si un cuvant sfant:

"Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră." ( I Corinteni ; 15,14)

Biblia difuzată împreună cu ziarul Adevărul nu este ortodoxă şi ca atare nu are binecuvântarea Sfântului Sinod!

Astăzi, 10 aprilie 2012, cotidianul Adevărul a început să vândă împreună cu ziarul la toate punctele de difuzare a presei şi în librăriile proprii o ediţie revizuită a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, apărută anul acesta (2012) la editura "Orizonturi" din Bucureşti.

Deoarece mai mulţi credincioşi ortodocşi au sesizat deja Patriarhia Română cu privire la faptul că au fost induşi în eroare de către cotidianul Adevărul prin oferirea spre vânzare a unei Biblii neoprotestante, solicităm acestei publicaţii ca în articolele promoţionale şi în spoturile publicitare să ofere informaţiile corecte despre ediţia Bibliei pe care o difuzează.

În acelaşi timp, îndemnăm clerul ortodox să informeze comunităţile de credincioşi despre faptul că Biblia vândută împreună cu ziarul Adevărul nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa : doxologia.ro

Un verset pe saptamana -16

"Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.  Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi." 

Un verset pe saptamana - 15

„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (Marcu 9:24)

Un verset pe saptamana - 14

"În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit." (Ioan,1:10-11)